A fi într-o trupă seamănă izbitor cu a fi într-un grup de terapie. Toată lumea e în aceeași cameră, aceleași emoții brute, același risc ca cineva să iasă trântind ușa după un solo executat la momentul nepotrivit. Tocmai am terminat un modul de formare în psihoterapie despre terapia de grup și, deși contextul era aparent diferit, gândul meu a zburat instant la trupe și dinamicile din cadrul lor.
Irvin Yalom, unul dintre marii maeștri ai psihoterapiei de grup, a identificat câțiva „factori curativi” care fac ca grupurile să capete efecte transformative. Spre surprinderea mea (sau poate nu), factorii respectivi se potrivesc perfect cu lumea haotică și magică a vieții de trupă. Dacă ai repetat, ai cântat pe scenă sau ai încercat vreodată să creezi muzică alături de alții, deja le-ai trăit — fie că ți-ai dat seama sau nu, asa ca iți propun sa le explorăm in cele ce urmează:
🎶 Universalitatea – „Nu sunt singur în haosul ăsta”
Unul dintre primele aspecte punctate de Yalom este universalitatea: vindecarea care apare atunci când descoperi că nu ești singur în lupta ta.
Am văzut asta de nenumărate ori la muzicieni. Un coleg de trupă recunoaște înainte de un concert: „Mereu am impresia că sunt cel mai slab din trupă.” Liniște. Apoi toboșarul spune: „Stai liniștit, cu toții învățăm și facem greșeli” Toată lumea râde. Dintr-o dată, rușinea ascunsă devine experiență comună.
👉 Lecția pentru trupă: Normalizați dificultățile. Anxietatea, frustrarea și îndoiala de sine devin mai ușor de dus atunci când sunt împărtășite, nu ascunse.
🎶 Coeziunea – Lipiciul care rezistă mai mult decât corzile sau fețele de tobă
Yalom spune că cel mai bun predictor al succesului terapiei de grup este coeziunea. În muzică e la fel.
Am cunoscut trupe impecabile tehnic care s-au destrămat după un singur turneu, pentru că nu se suportau între ei. Și am văzut trupe de garaj care au supraviețuit decenii întregi doar pentru că ar fi trecut prin foc unii pentru alții. Coeziunea bate virtuozitatea de fiecare dată.
👉 Lecția pentru trupă: Investește în „lipici”. Ieșirile după repetiții, mesele împreună, micile ritualuri contează. Muzica e scânteia, dar legătura e cea care întreține focul.
🎶 Învățarea interpersonală – Oglinzi și feedback
În terapie, grupul reprezintă o oglindă. Modul în care primești feedback acolo reflectă cum o faci și în viața de zi cu zi. Trupa funcționează la fel — cel mai adesea brutal.
Imaginează-ți repetiția: chitaristul sugerează o schimbare. Solistul se închide: „Bine, mă, cum vrei tu!” Nu e doar despre riff. E despre relația lui cu critica în general. Trupa devine o miniatură a lumii lui interioare.
👉 Lecția pentru trupă: Exersați feedback-ul fără rușine. „Riff-ul e neclar” nu înseamnă „Ești un chitarist slab.” Diferența dintre critică și atac contează enorm – este foarte folositor ca fiecare membru al unei trupe să învețe să comunice cu claritate – mai multe despre asta într-un articol viitor!
🎶 Catharsis – Terapie la volum mare
Yalom vorbește despre catharsis — eliberarea emoțională, iar o trupa e construită pentru asta.
Îmi amintesc o repetiție în care toboșarul experimenta multa frustrare după o discuție aprinsă. Nu a spus nimic. Doar a lovit tobele cu furie o oră întreagă. La final era leoarcă, dar zâmbea. Nu mai era nevoie de cuvinte.
👉 Lecția pentru trupă: Lăsați sala de repetiții să devină un spațiu pentru toate emoțiile, nu doar pentru note. Mai bine țipete la microfon la repetiție decât o explozie în plin turneu.
🎶 Factorii existențiali – “De ce facem asta?”
În terapie de grup se ajunge inevitabil la întrebările mari legate de: moarte, libertate, sens. Trupa se lovește de aceleași dileme.
La un moment dat, fiecare trupă ajunge să se întrebe: „De ce facem asta?” Pentru faimă? Pentru comunitate? Pentru artă? Ca o formă de evadare? Când răspunsurile diferă, apar fisuri. Când se aliniază, trupa face pașii înainte.
👉 Lecția pentru trupă: Discutați despre de ce, nu doar despre setlist. Scopul comun e combustibilul care împinge dubița mai departe, chiar și atunci când nu sunt bani de benzină sau când oboseala apasă pe toata lumea.
🎶 Închiderea ședinței
Trupele sunt mai mult decât colecții de instrumentiști — sunt laboratoare vii de psihologie. Fiecare repetiție e o ședință. Fiecare concert e un ritual. Fiecare conflict, o oglindă.
Dacă poți naviga dinamica unei trupe cu onestitate, încredere și scop comun, deja ai stăpânit jumătate din lecțiile terapiei de grup. Cealaltă jumătate? Doar să-ți repeți părțile.
Până la urmă, fie că vorbim despre cercul de scaune, fie cercul de amplificatoare, adevăratul instrument rămâne inevitabil, grupul.
🥁 Trei exerciții practice pentru săptămâna asta
Vrei să pui în aplicare ideile de mai sus? Iată trei exerciții inspirate din terapia de grup pe care trupa ta le poate încerca imediat:
- Cercul de verificare (5 minute înainte de repetiție)
Fiecare spune într-un cuvânt sau într-o frază cum se simte azi — obosit, entuziasmat, împrăștiat etc. Fără soluții, fără dezbateri. Doar numiți starea fiecăruia. - Jam de feedback (o dată pe săptămână)
Cântați un cântec, apoi opriți-vă și fiecare spune un lucru care i-a plăcut și o sugestie de îmbunătățire. Exersați să dați și să primiți feedback fără defensivă sau agresivitate. - Conversația despre “De ce” (la o pizza/burger, nu la repetiție)
Stabiliți o seară și discutați atunci despre scopul comun. De ce suntem împreună? Ce vrem să oferim, să construim, să lăsăm în urmă? Veți fi surprinși de câtă claritate vă va aduce.
Si uite așa intră Yalom în sala de repetiții: nu ca un terapeut pe scaunul lui, ci ca un ghid invizibil care-ți arată cum să transformi trupa ta în ceva mai mult decât o colecție de instrumente.