Războinicul-Muzician: Ce ne învață chitara și arta japoneză a sabiei despre prezență

Am trăit cea mai mare parte a vieții mele între acești doi poli: De aproape trei decenii, chitara a fost pentru mine un companion, o oglindă și un profesor. De mai bine de un deceniu, sabia—prin Hyoho Niten Ichi Ryu și Taisha Shinkage Ryu—a fost cealaltă școală de disciplină și descoperire personala.
Am învățat astfel, că distanța dintre un acord și o tăietură e mult mai mică decât pare.

The warrior-musician: What guitar and Japanese swordsmanship teach about presence

I’ve lived most of my life between these two poles. For almost three decades, the guitar has been my companion, a mirror, and a teacher. For over a decade, the sword—through Hyoho Niten Ichi Ryu and Taisha Shinkage Ryu—has been my other school of discipline and discovery.
What I’ve learned is that the distance between a chord and a cut is much smaller than it might look.

Ce m-au învățat 18 ani de predat despre oameni, practică și scop

Când am început să predau chitară, credeam că treaba mea era simplă: să le arăt oamenilor cum să cânte piese, game și tehnici, iar ei, firesc, vor deveni muzicieni mai buni. După optsprezece ani, am învățat că predarea nu are de fapt prea mult de-a face cu chitara. E despre oameni. E despre practică. Și, mai presus de orice, e despre scop.