Învățarea unui lucru nou nu ține doar de tehnică.
Fie că pui mâna pe o chitară sau pe un băț din ratan, adevăratele provocări se află de multe ori în interior: îndoiala de sine, frustrarea sau teama că „nu ești suficient de bun”.
Doi dintre elevii mei, Alexia și Vlad, au început călătoria atât în chitară, cât și în Balintawak Arnis, având fiecare un trecut și o personalitate diferite. Și totuși, amândoi au descoperit că luptele interioare sunt la fel de importante ca exercițiile sau tehnicile în sine. Poveștile lor arată că progresul nu vine doar din repetiție, ci și din felul în care înveți să te confrunți cu tine însuți.
Alexia: De la analiză excesivă, la fluiditate
Pentru Alexia, chitara a venit cu un bagaj greu. Cu ani în urmă studiase chitara clasică timp de patru ani, dar a renunțat din cauza frustrării și a dezamăgirii. Să reia instrumentul a însemnat să înfrunte teama de a repeta acel „eșec”.
„Adesea mă frustram când nu reușeam din primele încercări și, uneori, mă opream din studiu, descurajată de incapacitatea de a reuși imediat ceva nou.”
Balintawak-ul a fost altfel — l-a experimentat în el aproape din întâmplare, la o tabără. La început își punea eșecurile pe seama altora: adversari mai puternici, imprevizibilitate, diferențe fizice. Dar curând a descoperit adevărata lecție: tehnica, ritmul și agilitatea contează mai mult decât forța brută.
Momentele de cotitură au fost clare:
- În Balintawak, când corpul a început să răspundă instinctiv la lovituri.
- La chitară, când a reușit să cânte la tempo-ul pieselor și al acompaniamentelor.
Ambele i-au dat un puseu de încredere. Și chiar dacă îndoiala revenea, a învățat treptat să nu mai gândească în exces ci mai degrabă să lase procesul să o poarte înainte.
„Cel mai important lucru a fost să învăț să nu mai gândesc. Când acționam fără prea multă analiză, descopeream abilități pe care credeam că nu le am.”
Vlad: De la spaghete la încredere
Pentru Vlad, povestea a pornit de acasă: tatăl său cânta la chitară și l-a încurajat să încerce atât muzica, cât și artele marțiale. La început, provocările nu au fost psihologice, ci fizice.
„În primul an de chitară, cea mai mare dificultate a fost că degetele nu erau obișnuite să apese pe corzi… erau momente în care simțeam că am spaghete în loc de degete și nu stăteau unde trebuia.”
În Balintawak, nu degetele i-au pus probleme, ci picioarele. Coordonarea mișcării sub presiune părea stângace și descurajantă. Dar perseverența a dat roade.
Descoperirile lui au fost mici, dar decisive:
- În Balintawak, a realizat că poate improviza și se poate apăra în schimburi neașteptate de lovituri.
- La chitară, a descoperit sistemul CAGED — conexiunea logică a grifului pe care nu o văzuse până atunci.
„Dintr-o dată am început să am încredere în ceea ce pot face cu un băț sau cu o chitară în mână.”
Cea mai importantă lecție a lui Vlad: desfacerea obstacolul în bucăți mai mici. Dacă un exercițiu sau un pasaj părea imposibil, îl împărțea în fragmente simple până devenea realizabil — un principiu pe care îl aplică acum și dincolo de muzică sau arte marțiale.
Două călătorii, aceleași lecții
Deși Alexia și Vlad au întâlnit obstacole diferite, poveștile lor se oglindesc:
- Mantra Alexiei: nu mai gândi, ai încredere în proces!
- Mantra lui Vlad: segmentează în pași mici, mergi mai departe.
Amândoi au descoperit că încrederea nu apare la început. Ea se construiește prin mici victorii, perseverență și curajul de a continua atunci când totul pare greoi sau frustrant.
Sfaturi pentru cei care de abia încep
Alexia spune:
„Sfatul meu este pur și simplu să începi. Încearcă, practică, reflectează asupra progresului și abia apoi decide dacă/ cum vrei să continui.”
Vlad adaugă:
„Chiar dacă pare complicat, lucrurile nu rămân la fel de grele ca la început. Nu renunța și exersează cât mai mult acasă.”
Reflecții de final
Privind înapoi, Alexia e mândră că a învățat nu doar să cânte, ci să asculte — muzica, adversarul, pe ea însăși. Vlad e mândru că a rămas pe drum, că nu a renunțat atunci când părea imposibil.
Amândoi merg acum mai încrezători, mai răbdători și mai rezilienți — pe grif, la antrenament și în viață.
Poveștile lor ne amintesc: tehnica contează. Dar, la final, cele mai importante victorii sunt cele pe care le câștigi împotriva ta însuți.