🎸 Finding Your Pulse: The Hidden Martial Rhythm of Guitar

Most guitarists struggle more with rhythm than notes — because rhythm isn’t something you see, it’s something you feel.
Just like in kenjutsu or Balintawak, where breath and footwork control timing, your guitar playing needs the same internal pulse.
Count, tap, breathe — and let rhythm become the heartbeat of your music.

🎸 Găsește-ți pulsul: Ritmul marțial ascuns al chitarei

Mulți chitariști aflați la început de drum, cred că problema sunt notele, dar de fapt ritmul e cel care le scapă printre degete.
La fel ca în Kenjutsu sau Balintawak, respirația și mișcarea funcționează în același timp.
Numără, bate din picior, dă din cap, respiră — și lasă-ți corpul să găsească pulsul.

De la Stângăcie la Fluiditate: Acordurile de Chitară = Meditație în Mișcare

La început totul pare imposibil.
Degetele se încurcă, acordurile sună ciudat, iar mintea aleargă mai repede decât mâinile. Dar, la fel ca într-un kata de arte marțiale, repetiția transformă stângăcia în grație. Când renunți la grabă și alegi prezența, mișcarea devine meditație, iar fluiditatea apare de la sine.

From Clumsy to Fluid: Guitar Chords as Moving Meditation

At first, everything feels impossible.
Your fingers stumble, the chords buzz, and your mind races ahead of your hands. But just like a kata in martial arts, repetition turns stiffness into grace. When you let go of hurry and focus on presence, movement becomes meditation — and fluidity begins to appear on its own.

Bătăturile și Sabia: Durerea este ghidul, nu dușmanul

Durerea nu este dușmanul — este lecția.
De la bătăturile de pe vârfurile degetelor chitaristului la vânătăile din antrenamentul unui artist marțial, disconfortul marchează drumul creșterii. Cheia este să înveți să vezi durerea nu ca pe o pedeapsă, ci ca pe dovada că evoluezi.

The Callus and the Katana: Why Pain is a Teacher, Not an Enemy

Pain isn’t the enemy — it’s the curriculum.
From the calluses of a guitarist’s fingertips to the bruises of a martial artist’s training, discomfort marks the path of growth. The key is learning to see pain not as punishment, but as proof you’re evolving.

🎸 Mai tare decât terapia? Ce poate învăța trupa ta de la Irvin Yalom

Irvin Yalom, unul dintre marii maeștri ai psihoterapiei de grup, a identificat câțiva „factori curativi” care fac ca grupurile să capete efecte transformative. Spre surprinderea mea (sau poate nu), factorii respectivi se potrivesc perfect cu lumea haotică și magică a vieții de trupă. Dacă ai repetat, ai cântat pe scenă sau ai încercat vreodată să creezi muzică alături de alții, deja le-ai trăit — fie că ți-ai dat seama sau nu, asa ca iți propun sa le explorăm in cele ce urmează:

🎸 Louder Than Therapy? What Irvin Yalom Can Teach Your Band

Irvin Yalom, one of the greats of group psychotherapy, identified the core “curative factors” that make groups transformative. To my surprise (or maybe not), each of them maps perfectly onto the messy, magical world of band life. If you’ve ever rehearsed, toured, or tried to write music with other humans, you’ve already lived them — whether you knew it or not.

Exerciții pentru independența degetelor care chiar funcționează (și de ce majoritatea nu sunt de folos)

Dacă exercițiile tale nu se conectează cu muzica reală, nu provoacă tipare de coordonare, nu îți mențin creierul și simțurile implicate, drept urmare nu vor funcționa în situații muzicale reale.
Dar dacă ai exersat inteligent? Atunci, degetele tale încetează să se mai lupte între ele și încep să cânte ca o mică echipă super performantă.

Finger independence drills that actually work (And why most don’t)

It’s not about grinding out thousands of repetitions.
It’s about how present you are when you practice. Notice which finger tends to collapse, which one drags behind, which one resists pressure. Slow practice with awareness builds independence faster than speed drills ever will.

Războinicul-Muzician: Ce ne învață chitara și arta japoneză a sabiei despre prezență

Am trăit cea mai mare parte a vieții mele între acești doi poli: De aproape trei decenii, chitara a fost pentru mine un companion, o oglindă și un profesor. De mai bine de un deceniu, sabia—prin Hyoho Niten Ichi Ryu și Taisha Shinkage Ryu—a fost cealaltă școală de disciplină și descoperire personala.
Am învățat astfel, că distanța dintre un acord și o tăietură e mult mai mică decât pare.

The warrior-musician: What guitar and Japanese swordsmanship teach about presence

I’ve lived most of my life between these two poles. For almost three decades, the guitar has been my companion, a mirror, and a teacher. For over a decade, the sword—through Hyoho Niten Ichi Ryu and Taisha Shinkage Ryu—has been my other school of discipline and discovery.
What I’ve learned is that the distance between a chord and a cut is much smaller than it might look.